Controlează-ți sentimentele de frustrare

Alături de stres şi oboseala, sentimentul de frustrare apare adesea datorită multitudinii de sarcini cu care ne încărcăm. Îl putem însă gestiona şi remedia.

De ce suntem frustraţi?
Ritmul alert în care se desfăşoară evenimentele din viaţa noastră, presiunea generată de competiţia din viaţa profesională sau multitudinea de sarcini din sfera familială sunt câteva elemente care pot favoriza apariţia frustrării.

Ce facem atunci când ne e greu să gestionăm frustrările sau când suntem copleşiţi de un noian de frustrări? Pentru a răspunde la această întrebare, e important să înţelegem ce este şi cum apare frustrarea.



Am putea s-o definim ca fiind acea stare care apare atunci când nu obţii ceea ce îţi doreşti, sau când tu consideri că eşti împiedicată să-ţi atingi scopul.

Identificarea cauzei
La prima vedere, s-ar putea spune că evenimentele exterioare sunt cele care generează frustrare, însă, la o privire mai atentă, observăm că noi suntem responsabili de această stare.

Aşteptările noastre pot fi o sursă de apariţie a frustrării. Astfel, dacă acestea sunt mult prea optimiste sau nerealiste şi nu se concretizează într-un rezultat dorit de noi, atunci apare acest sentiment.

De exemplu: “deşi am finalizat un proiect foarte important şi mă aşteptam să mi se dubleze salariul, şeful nu a făcut acest lucru”.

De asemenea, dorinţele neexprimate reprezintă o altă cauză a apariţiei frustrărilor. Uneori presupunem că cei din jurul nostru ştiu ce ne dorim şi, dacă ei nu ne îndeplinesc dorinţa (deşi nu le-am spus în mod explicit care este aceasta!), atunci suferim.

“Mă aşteptam ca soţul să mă invite în weekend la un spectacol, pentru că ştie că-mi place să ies în oraş”.

Trăsături care duc la frustrare
Dacă vorbim despre o persoană submisiva, căreia îi este foarte dificil să-şi exprime părerile şi dorinţele sale, atunci putem vorbi despre posibilitatea acumulării frustrărilor sau despre “frustrare cronică”.

În acest caz, îşi poate face apariţia un mecanism de apărare – deplasarea, care-şi pune amprenta negativă asupra relaţiilor cu cei apropiaţi.

De exemplu, o persoană care este tratată incorect de şeful ei, nu spune nimic despre acest lucru la serviciu, în schimb atunci când ajunge acasă, îşi vărsa nervii pe soţie sau pe copil.

O problemă de perspectivă
Sunt situaţii în care frustrările apar pe fondul producerii unor evenimente neaşteptate, dureroase din viaţa noastră: un accident, divorţul, moartea unei persoane dragi, etc.

Însă ceea ce cântăreşte mai mult este, de fapt, modul în care noi privim aceste evenimente şi semnificaţia pe care le-o acordăm.

Dacă apar cerinţele absolutiste, de genul “nu trebuia să se întâmple asta” sau dacă apare negarea, atunci rămânem prinşi în capcana evenimentelor, fără a face ceva în direcţia îmbunatăţirii situaţiei.

În momentul în care considerăm ceea ce s-a întâmplat ca fiind catastrofal, ne centram de fapt în zona emoţiilor negative de intensitate mare.

Dacă însă privim situaţia ca pe un lucru neplăcut, nedorit, avem posibilitatea să vedem mai repede şi mai clar eventualele soluţii care sunt la îndemâna noastră pentru a depăşi dificultatea respectivă.

Nu e nevoie să priveşti lumea prin lentile roz, ci doar să accepţi realitatea, să vezi ce-i de făcut şi să acţionezi!

Cum gestionam frustrarea
Frustrarea poate fi acompaniata de emoţii precum iritare, tristeţe sau în unele cazuri se poate ajunge chiar la furie şi depresie.

Fii atentă la ceea ce simţi şi consideră aceste emoţii ca pe nişte semnale de alarmă care-ţi spun că e timpul să faci ceva pentru a schimba lucrurile.

Pentru a evita apariţia frustrărilor, e important să-ţi dimensionezi aşteptările în mod realist, să-ţi exersezi asertivitatea şi să elimini cerinţele absolutiste.

Înlocuieşte-l pe “trebuie” cu “ar fi de preferat” şi renunţă la cuvintele precum “întotdeauna” şi “niciodată”, care pun presiune asupra ta sau a celor din jur.

Dacă frustrarea deja a apărut, e nevoie în primul rând să accepţi faptul că te afli în acea situaţie şi apoi poţi acţiona în direcţia schimbării.

Acceptă ideea că modul în care priveşti tu lucrurile s-ar putea să fie eronat, că poate perspectivă din care priveşti tu lucrurile nu este cea mai bună.

În felul acesta, te poţi detaşa şi poţi vedea cu mai multă uşurinţă opţiunile pe care le ai, pentru ca apoi să identifici cea mai bună soluţie.

Recomandări, sfaturi, exerciţii
Când simţi că eşti cuprinsă de frustrare, poţi alege să faci ceva care să-ţi distragă atenţia: să ajuţi pe cineva, să faci ceva ce-ţi face plăcere, să te laşi în voia unei pasiuni – pictat, cântat, grădinărit etc. După ce momentul de tensiune a trecut, vezi ce-i de făcut pe viitor pentru a nu mai ajunge în aceeaşi stare!

Creşterea toleranţei la frustrare reprezintă uneori o adevărată piatră de încercare, însă poţi începe prin a practică un sport, cum ar fi tir cu arcul care presupune atenţie, concentrare şi perseverenţa.

De asemenea, poţi să începi să faci ceva nou, fie că este vorba despre dezlegarea unui rebus sau de lecţii de pian.

Indiferent ce alegi, te provoci să accepţi că la început vei obţine rezultatul dorit cu destul de multă greutate, că e nevoie de implicare şi de antrenarea răbdării şi perseverentei.

Alege ceva ce constituie o provocare pentru tine şi apoi antrenează-te în direcţia creşterii toleranţei la frustrare.

De exemplu, dacă eşti o perfecţionista, începe prin a-ţi permite să faci greşeli şi a tolera această situaţie, dacă eşti conservatoare, asumă-ţi un risc şi fă ceva nou. De multe ori, umorul te poate ajuta foarte mult în depăşirea momentelor dificile.

Atunci când conştientizezi că frustrarea a pus stăpânire pe tine, un comentariu de genul “Sunt ca o oală sub presiune. E momentul să ridic puţin capacul!” te ajută să te detensionezi şi să priveşti apoi lucrurile cu mai multă seninătate.

De Daniela Stanciu, psihoterapeut